• Liceul in Austria •
O alternativa pentru copilul Dvs.

Aceasta pagina este dedicata acelora care sunt interesati sa afle cum ar putea - in varianta propusa de noi, copii din Romania sa urmeze cursurile liceale in Austria.

Daca ati ajuns pe site-ul nostru, interesati doar de inchirierea uneia dintre vilutele noastre din Busteni, situate chiar la maginea padurii, reveniti la Home-Page si aflati care dintre ele raspunde cel mai bine dorintelor Dvs.

In orice caz, va multumim ca sunteti aici si va asteptam cu drag in Romania, la relaxare, sau in Austria, la studii.

Povestea Ioanei...

Familia nu a avut niciodată problema banilor. Întors în România în 1991, ca "tânăr" cetățean austriac si cu speranta că țara va evolua într-o altă direcție, m-am implicat in mai multe afaceri si nu m-am plictisit (doar eram absolvent de "Relații Economice Internaționale"). La adăpostul unor “atotcuprinzătoare” asigurări private de sănătate (de care însă, din fericire, nu am avut nevoie niciodata) și a unor câștiguri mulțumitoare, nu am avut de ce ne plânge. Ne mai dispărea zâmbetul când realizam că anii trec voioși, iar societatea pe care speram să o vedem cristalizându-se și în România, întârzia să apară. Și ne-a tot fost bine până când Ioana a terminat clasa a VII-a și nu am mai putut rostogoli întrebarea “unde mergem mai departe ?”.

Pentru că - în urma unor discuții purtate cu unii dintre cunoscuții noștri, ai căror copii mergeau la anumite licee private, aceasța categorie de licee a încetat să mai fie pentru noi o prima opțiune, am închiriat un apartament în Brașov, iar fetița a mers la una dintre cele mai bune școli generale de acolo, iar apoi la cel mai renumit liceu, unul dintre cele mai bune din țară (Colegiul "Andrei Șaguna"). Și n-a fost rău, însă am realizat că ne dorim mai mult pentru ea, mai ales că și dispuneam de posibilitatea de a-i oferi mai mult - nu neapărat raportat la nivelul liceului, ci la societatea în mijlocul căreia trăia, cu sistemul ei de valori, cu perspectivele pe care această societate le putea oferi tinerilor, cu mentalitățile și prejudecățile oamenilor ei și - implicit, cu influența pe care toate acestea urmau sa o aibă asupra formării ei ca om.
Faptul că va merge la facultate in străinatate fusese stabilit cu mulți ani in urmă, însă am fost tot mai atrași de numeroasele beneficii pe care i le-ar fi putut aduce absolvirea liceului in țara in care ar fi urmat să meargă la facultate. Contactul mai timpuriu cu acel sistem de invătămant și cu acea societate, in ansamblul ei, ar fi urmat să contribuie intr-o măsură mai mare la desăvârșirea personalității ei și i-ar fi oferit o altă perspectivă asupra structurii invățământului superior din acea țară. Ar fi putut să aleagă intr-o mai bună cunoștință de cauză spre ce anume specializări să se indrepte mai departe si să cunoască mai bine ce oportunitati ii oferă respectiva specializare.

Din rațiuni ușor de ințeles, noi am ales Austria (oricum ar fi fost insă, dacă ne-am fi ghidat după un punctaj alcătuit pentru fiecare dintre lucrurile care ne-ar fi interesat cel mai mult, in care am fi introdus și Germania, Olanda, Marea Britanie și Tările Nordice, tot Austria am fi ales). Așadar - cu aproape doi ani urmă, am închiriat o casă într-o mica localitate austriaca, nu departe de Eisenstadt, în care nu exista niciuna dintre problemele marilor orașe, iar Ioana a inceput clasa a XII-a la o "Academie Comercială" de cinci ani (similară liceelor economice din Romania), situata intr-un orasel aflat la 10 Km de casa. A terminat cu bine anul școlar și acum este in clasa a XIII-a, urmând să susțină anul viitor examenul de bacalaureat. În vara aceasta a primit acceptul de principiu din partea unei facultăți de turism și management hotelier din Innsbruck și tot în această vară și-a obținut, tot aici, în Austria, carnetul de conducere.

Pare că povestea Ioanei ar fi una de succes - și poate chiar este, însă ușor nu a fost deloc. Nici pentru noi si nici pentru ea. Deși, inițial, a fost de acord să ne stabilim în Austria și să-și continue liceul acolo, primele trei luni au fost foarte grele. Îi lipseau colegii de clasă și prietenii din Brașov (cu care începuse să-și petreacă mai mult timp decât petrecea în compania cărților și materialelor de studiu, chiar dacă - ce-i drept, deseori “învățau în grup”, la nu știu ce ceainărie din centrul orașului), îi lipseau “maj-urile” și alte ieșiri in oraș și in zonă. Fără să vrem, ne tot fugea gândul la faptul că diriginta clasei din care a plecat din Romania, ne-a asigurat că-i păstrează locul timp de șase luni. Venea acasa de la noul liceu cu frustrări de tot felul, unele justificate, altele mai puțin. Nici cu germana un a fost ușor, deși, în România, își obținuse certificat de nivel B2 la "Goetheinstitut". Unde nu razbea cu germana, se descurca cu engleza (doar era posesoare de IELTS nivel C1).
Colegii au primit-o însă bine și au ajutat-o, la fel și profesorii. A trebuit să dea și ceva diferențe (venise la un liceu cu profil economic, de la un liceu unde studiase trei ani, stiinte sociale), pentru care am făcut și oarece pregătire in privat, însă a trecut de toate cu bine. Dar perioada grea de început a trecut și acum este foarte mulțumită că este aici, chiar dacă - uneori, simte ca îi lipsesc unele dintre avantajele - atât de discutabile, ale traiului la oraș, de care abia așteaptă să se bucure din nou, după începerea facultății.

Ce anume ne determină sa ne gândim la asumarea unei asemenea responsabilități ? Am putea invoca dorința de a le fi alături părinților care iși doresc, ca și noi - și iși permit, să ofere mai mult copiilor lor, dar care nu pot lipsi prea multă vreme din România - si ar fi corect. Am mai putea spune că ni se pare că dispunem de tot ceea ce ar fi necesar pentru a reuși si cu alți copii, ceea ce am reușit cu Ioana si că lucrul cu copiii nu ne sperie (am fost profesor de matematică pentru o perioadă) - si ar fi si asta corect. Am putea spune multe. In realitate însă, poate că motivul principal pentru care am fi gata să pornim la un asemenea drum este perspectiva momentului in care Ioana va pleca la facultate si ne vom trezi, intr-o dimineata, intr-o casa prea mare doar pentru noi, cumva cu sentimentul unei "victorii de etapa", dar si cu oarecum prea mult timp liber si prea putine responsabilitati.
Ați dori să cunoasteți, desigur, care ar fi - dupa părerea noastră, principalele avantaje pe care le-ar aduce copiilor absolvirea unui liceu in Austria, alături de noi. Cu siguranță, in primul rând, ne-am referi la faptul că ei ar fi tot timpul supravegheati, controlați și îndrumați. Ca unii care știu despre ce vorbesc, vârsta adolescentului de liceu ridică, în general, provocări serioase pentru părinți, mai cu seamă în cazul copiilor din familii fără nici un fel de constrângeri materiale și care se duc la anumite licee din orașe mari, care pot cu greu calificate ca fiind mai mult "bune" sau mai mult "de fițe". În lipsa unei supravegheri atente, un anturaj nepotrivit poate trasforma, in mai puțin de un an, un copil foarte bun până în clasa a VIII-a, într-un copil problemă. Aceasta credem noi ca ar fi cel mai bun lucru: o permaneneta supraveghere si indrumare a lor, la nivelul tuturor zonelor lor de interes. In lipsa acestora, absolvirea cu succes a liceului si admiterea la o facultate buna, pot deveni dificile.

Celelalte lucruri bune, cum ar fi :

- continuarea dezvoltării lor individuale intr-o societate definită prin alte norme decât cele cunoscute, cu efecte asupra înțelegerii mai rapide a unui nou model de societate și beneficii in planul unei integrări de succes în această societate, dar și in planul capabilităților de a promova schimbările de care are nevoie și societatea românească, în cazul in care copiii revin în țară după terminarea studiilor superioare,
- însușirea la perfecție a limbii germane, așa cum este posibil doar când se trăiește efectiv o anumită perioadă într-o țară vorbitoare de germana,
- acumularea unor cunoștințe solide in domeniile de interes ale copiilor, având la dispoziție o vastă rețea de licee de profil (informatică, economic, pedagogic, sanitar), cu o programa didactica echilibrata si optim orientată și către latura practică, reprezentând o puternică baza de lansare către admiterea in invățămantul superior, nu doar pe locurile de limba engleză, ci și pe cele de limba germană, mult mai numeroase,
- accesul la o alimentație de calitate, cu o încărcătură nutritivă ridicată, bazata pe produse alimentare controlate cu strictete de organele abilitate ale statului (și preparată zilnic de un "chef" cu diploma: soția),
- accesul, in orice moment, la un sistem de sănătate performant (in baza unei asigurări private de sănătate),
- posibilitatea practicării in cele mai bune condiții a sportului, în orice anotimp, având la dispoziție o infrastructură excelentă (piste de bicicletă amenajate, partii de schii, bazine de inot s.a.),
sunt evidente și mai ușor de intuit de către oricine.
Să mă refer si la contextul geo-politic mondial in care lumea trăiește azi și in care se așteaptă - cu multă neliniște, mișcări sociale ample, cu magnitudine globală, precum și reașezări ale raportului de forțe dintre marile puteri - așa cum nu s-a mai văzut pană acum - și in contextul căruia, Austria, ca țară neutră din punct de vedere militar și fără "dușmani istorici", ar avea motive să spere la o trecere mai ...lentă... ceea ce ar însemna, de fapt, un mare plus pentru siguranța locuitorilor ei ? Sigur nu este cazul, pentru că, dacă ați ajuns să citiți pană aici, sigur știti despre ce este vorba.

Ar fi poate mai bine - in cazul in care sunteți interesați, să vorbim despre cazul concret al copilului Dvs. și dacă "povestea Ioanei" ar putea inspira și povestea lui succes. Cel mai bine ar fi ca el sa înceapa aici liceul, chiar din clasa a IX-a sau dintr-a X-a. Ar avea astfel suficient timp să se pună la punct cu germana și să-și ia examenul de bacalaureat fără prea mari emotii. Ioana a început aici din clasa a XII-a, la un liceu de cinci ani, însă era destul de familiarizată cu limba. Chiar și așa, noi am fi trimis-o din România chiar după clasa a VIII-a, când germana ei nu era la fel de bună, însă nu am putut să o trimitem singură la liceu, să stea pe undeva pe la vreun cămin, așa cum am fi putut să o trimitem singură la facultate, cand ar fi avut alta varsta.

Avem pana la patru locuri disponibile, într-un apartament cu două dormitoare, separat de apartamentul în care locuim noi, însă în aceeasi vilă.

Știm foarte bine ca prezentarea făcută mai sus este una succintă - și nici nu putea fi altfel, câtă vreme ne-am propus ca prin intermediul ei doar să transmitem informația "ca așa ceva există", că sunt niște oameni undeva care au o asemenea ofertă și care au încredere că - dacă nu vor fi puși în situația de a face "bine cu forța", pentru că asta nu funcționează - vor putea, printr-un efort de echipă (al nostru, al Dvs. si al copilului), sa contribuie si la povestile de succes ale altor copii.

Vorbiți cu noi sau scrieți-ne ! Vom fi bucuroși să vă oferim toate detaliile de care aveți nevoie !

Familia IRSA
0043 - 660 - 145.39.45
florian-i@gmx.at