Liceul in Austria - o alternativa pentru copilul Dvs.

Povestea Ioanei...

Familia nu a avut niciodată problema banilor. Întors în România în 1991, ca "tânăr" cetățean austriac si sperând că țara va evolua într-o altă direcție, m- am implicat in mai multe afaceri si nu m-am plictisit (doar eram absolvent de "Relații Economice Internaționale"). La adăpostul unor “atot- cuprinzătoare” asigurări private de sănătate (de care însă, din fericire, nu am avut niciodată nevoie) și a unor câștiguri mulțumitoare, nu am avut de ce ne plânge. Ne mai dispărea zâmbetul când realizam că anii trec voioși, iar societatea pe care speram să o vedem cristalizându-se și în România, întârzie să apară.
Și ne-a tot fost bine până când Ioana a terminat clasa a VII-a și nu am mai putut rostogoli întrebarea “unde mergem mai departe ?”.

Pentru că - în urma unor discuții purtate cu unii dintre cunoscuții noștri, ai căror copii mergeau la anumite licee private, aceasța categorie de licee a încetat să mai fie pentru noi o prima opțiune, am închiriat un apartament în Brașov, iar fetița a mers la una dintre cele mai bune școli generale de acolo (școala 6) și apoi la cel mai renumit liceu, unul dintre cele mai bune din țară (Colegiul "Andrei Șaguna"). Și n-a fost rău, însă am realizat că ne dorim mai mult pentru ea, mai ales că și dispuneam de posibilitatea de a-i oferi mai mult - nu neapărat raportat la nivelul liceului, ci la societatea în mijlocul căreia trăia, cu sistemul ei de valori, cu perspectivele pe care această societate le oferea tinerilor, cu mentalitățile și prejudecățile ei și - implicit, cu influența pe care toate acestea urmau sa o aibă asupra formării ei ca om.
Faptul că va merge la facultate in străinatate fusese stabilit cu mulți ani in urmă, însă am fost tot mai atrași de numeroasele beneficii pe care i le-ar fi putut aduce absolvirea liceului in țara in care ar fi urmat să meargă la facultate. Contactul mai timpuriu cu acel sistem de invătămant și cu acea societate, in ansamblul ei, ar fi urmat să contribuie intr-o măsură mai mare la desăvârșirea personalității ei și i-ar fi oferit o altă perspectivă asupra structurii invățământului superior din acea țară. Ar fi putut să aleagă intr-o mai bună cunoștință de cauză spre ce anume specializări să se indrepte mai departe si să cunoască mai bine ce perspective ii oferă respectiva specializare.
Din rațiuni ușor de ințeles, noi am ales Austria (oricum ar fi fost insă, dacă ne-am fi ghidat după un punctaj alcătuit pentru lucrurile care ne-ar fi interesat cel mai mult, in care am fi introdus și Germania, Olanda, Marea Britanie și tările Nordice, tot Austria am fi ales).

Așadar - cu aproape doi ani urmă, am închiriat o casă, într-un sătuc liniștit și cochet, nu departe de Eisenstadt, în care nu există niciuna dintre problemele marilor orașe, iar Ioana a inceput clasa a XII-a la o Academie Comercială de cinci ani (similară liceelor economice din Romania).
A terminat cu bine anul școlar și acum este in clasa a XIII-a, urmând să susțină anul viitor examenul de bacalaureat. În vara aceasta a primit acceptul de principiu din partea unei facultăți de turism și management hotelier din Innsbruck și tot în această vară și-a obținut aici, în Austria, carnetul de conducere.
Pare că povestea Ioanei ar fi una de succes- și poate chiar este, însă ușor nu a fost deloc. Nici pentru noi si nici pentru ea. Deși, inițial a fost de acord să ne stabilim în Austria și să-și continue studiile acolo, primele trei luni au fost foarte grele. Îi lipseau colegii de clasă și prietenii din Brașov (cu care începuse să-și petreacă mai mult timp decât petrecea în compania cărților și materialelor de studiu, chiar dacă - ce-i drept, “învățau în grup” la nu știu ce ceainărie din centrul orașului), îi lipseau “maj-urile” și alte ieșiri in oraș și in zonă. Fără să vrem, ne tot fugea gândul la faptul că diriginta clasei în care a învățaț la "Andrei Șaguna", ne-a asigurat că-i păstrează locul timp de șase luni. Venea de la noul liceu cu frustrări de tot felul, unele justificate, altele mai puțin. Nici cu germana un a fost ușor, deși, în România, își obținuse certificat de nivel B2 la "Goetheinstitut". Unde nu razbea cu germana, se descurca cu engleza (doar era posesoare de IELTS nivel C1).

Colegii au primit-o însă bine și au ajutat-o, la fel și profesorii. A trebuit să dea și ceva diferențe (venea de la științe sociale la un liceu cu profil economic), pentru care am făcut și pregătire in privat, însă a trecut de toate cu bine. Dar perioada grea de început a trecut și acum este foarte mulțumită că este aici, chiar dacă - uneori, simte ca îi lipsesc unele dintre avantajele (atât de discutabile) ale traiului la oraș, de care abia așteaptă să se bucure după începerea facultății.
Ce anume ne determină sa ne gândim la asumarea unei asemenea responsabilități ? Am putea evoca dorința de a le fi alături părinților care iși doresc, ca și noi - și iși permit, să ofere mai mult copiilor lor, dar care nu pot lipsi mai multă vreme din România. Am mai putea spune că ni se pare că dispunem de tot ceea ce ar fi necesar pentru a reuși si cu alți copii, ceea ce am reușit cu Ioana, că lucrul cu copiii nu ne sperie (am fost profesor de matematică pentru o perioadă). In realitate însă, cred că motivul principal pentru care am fi gata să pornim la un asemenea drum este perspectiva - deloc liniștitoare pentru noi, de a rămane singuri in mai puțin de un an, intr- o casă mult prea mare doar pentru noi și oarecum lipsiți de griji și responsabilități.

Ați dori să cunoasteți, probabil, care ar fi - dupa părerea noastră, principalele avantaje pe care le-ar aduce copiilor absolvirea unui liceu in Austria, alături de noi. Cu siguranță, in primul rând, ne-am referi la faptul că ar fi tot timpul supravegheati, controlați și îndrumați. Ca unii care știu despre ce vorbesc, vârsta adolescentului de liceu ridică, în general, provocări serioase pentru părinți, mai cu seamă în cazul copiilor din familii fără nici un fel de constrângeri materiale și care se duc la anumite licee din orașe mari, care pot cu greu calificate ca fiind mai mult "bune" sau mai mult "de fițe". În lipsa unei supravegheri atente, un anturaj nepotrivit poate trasforma, in mai puțin de un an, un copil foarte bun până în clasa a VIII-a, într-un copil problemă.

Celelalte lucruri bune, cum ar fi :
- continuarea dezvoltării lor individuale intr-o societate definită prin alte norme decât cele cunoscute, cu efecte asupra înțelegerii mai rapide a unui nou model de societate și beneficii in planul unei integrări de succes în această societate, dar și in planul capabilităților de a promova schimbările de care are nevoie și societatea românească, în cazul in care copiii revin în țară după terminarea studiilor superioare,
- însușirea la perfecție a limbii germane, așa cum doar când se trăiește efectiv o anumită perioadă într-o țară vorbitoare de germana, este posibil,
- acumularea unor cunoștințe solide in domeniile de interes ale copiilor, având la dispoziție o vastă rețea de licee de profil (informatică, economic, pedagogic, sanitar), cu o programa optim orientată și către latura practică, și reprezentând o puternică baza de lansare către admiterea in invățămantul superior, nu doar pe locurile de limba engleză, ci și pe cele de limba germană, mult mai numeroase,
- accesul la o alimentație de calitate, cu o încărcătură nutritivă ridicată, alcătuită in majoritate din produse BIO (și preparată zilnic de un "chef" cu diploma: soția),
- accesul, in orice moment, la un sistem de sănătate performant (in baza unei asigurări private de sănătate),
- posibilitatea practicării in cele mai bune condiții a sportului, în orice anotimp, având la dispoziție o infrastructură excelentă (piste de bicicletă amenajate, partii de schii, bazine de inot s.a.), sunt evidente și mai ușor de intuit de către oricine.

Să mă refer si la contextul geo-politic mondial in care lumea trăiește azi și in care se așteaptă - cu multă neliniște, mișcări sociale ample și cu magnitudine globală, precum și reașezări ale raportului de forțe dintre marile puteri - așa cum nu s-a mai văzut pană acum - și in contextul căruia, Austria, ca țară neutră din punct de vedere militar și fără "dușmani istorici", ar avea motive să spere la o trecere mai ...lentă... ceea ce ar însemnă, de fapt, un mare plus pentru siguranța locuitorilor ei ? Sigur nu este cazul, pentru că, dacă ați ajuns să citiți pană aici, sigur știti despre ce este vorba.

Ar fi poate mai bine - in cazul in care sunteți interesați, să vorbim despre cazul concret al copilului Dvs., să vedem ce e mai bine pentru el și dacă "povestea Ioanei", ar putea inspira și povestea lui succes. Cel mai bine ar fi ca el sa înceapa aici liceul, chiar din clasa a IX-a, sau dintr-a X-a. Ar avea astfel timp suficient să se pună la punct cu germana și să-și ia examenul de bacalaureat fără prea mari emotii. Ioana a început aici din clasa a XII-a, la un liceu de cinci ani, însă era destul de familiarizată cu limba. Chiar și așa, noi am fi trimis-o din România chiar după clasa a VIII-a, când germana ei nu era la fel de bună, însă nu am putut să o trimitem singură la liceu, să stea pe undeva pe la vreun cămin, așa cum am fi putut să o trimitem singură la facultate.

Avem patru locuri disponibile, într-un apartament cu două dormitoare, separat de apartamentul în care locuim noi, însă iîn aceeasi vilă.

Știm foarte bine ca prezentarea făcută mai sus este destul de succintă și nici nu putea fi altfel, câtă vreme ne-am propus ca prin ea doar să transmitem informația "ca așa ceva există", că sunt niște oameni undeva care au o asemenea ofertă și care au încredere că - dacă nu vor fi puși în situația de a face "bine cu forța", pentru că asta nu funcționează - vor putea reuși să schimbe, printr-un efort de echipă (noi, Dvs. si copilul) si drumul in viață al altor copii.

Vorbiți cu noi sau scrieți-ne si vom fi bucuroși să vă oferim toate detaliile de care aveți nevoie !

Familia IRSA